Arhiva

Posts Tagged ‘Centrala Nucleara’

Pictorul Ademian – schiţă de Pia Alimănişteanu

5 februarie 2014 Scrie un comentariu

Pictorul Ademian

Se deschise la Dalles, în sala cea mică din fund, expoziţia Pictorului Ademian, supranumit “tătarul”. I se dăduse porecla de “tătarul”, fiindcă se trăgea din Dobrogea, fiu de mocan şi la obraz era spân, cu umerii c-am ieşiţi. De când o deschisese, de zece zile, îşi petrecea dimineaţa şi după prânz, pironit pe scaun, în faţa unei mese, pe care-şi ţinea catalogul. Aştepta zadarnic muşterii. Nu vânduse o singură pânză, deşi lume venise îndeajuns. Avea şi nenorocul să nu cunoască în Bucureşti decât pe stăpâna odăii ce locuia şi câţiva foşti colegi din şcoala de Bele-Arte. Nu-i luase nimeni în seamă expoziţia. Mai avea nenorocul să aibă alături un pictor la modă, cubist. Acolo, în opt zile fuseseră puse bilete mai la toate cadrele “vândut”. După socoteala lui Ademian i se cumpărase de sute de mii de lei, iar la dânsul de nici un ban. Şi pictorul se frământa în tăcere, pe scaun, adăstând cu nerăbdare să treacă cele două săptămâni, cât luase sala cu chirie.

Trei zile înainte se întreba îngrijorat:

-Când oiu închide, ce mă fac? Cum să viu în faţă stăpânii casei mele, cate m-a păsuit atât, fără să-i plătesc din datorie, căci trebuie să mă întorc la Cernavoda? Aici sunt chinuit, sunt prea multe ispite în jurul meu. N-am lucrat nimic într-un an. Pentru ca să lucrezi, ai nevoie de linişte.

Se apucă să ia la rând, ca să-i treacă neastâmpărul, una câte una, cadrele, vederi din copilărie bine cunoscute. Era Dobrogea sub toate luminile, sub toate anotimpurile. Era Dunărea, când lină şi când revărsată, zăvoaele cu frunzişul când verde crud, şi când de şafran, erau casele acoperite cu olane şi zidurile de piatră, colţuri din străzile piezişe ale Cernavodei, erau turcii, bragagii şi bostangii, erau fântânile cu măgarii, purtători de butoaie şi mânaţi de femei în şalvari şi şarşaf. În fiecare din ele îşi pusese o părticică din dragostea ce purta Dobrogei şi totuşi în ziua aceia îi venea să le dea foc. La ce bun le zugrăvise, dacă nu vindea nimic?

Şi se întrebă iar:

-Cum să plec? Să fug noaptea ca un mişel? Trebuie să dau de doamna Florian, să-i făgăduiesc că-i voi trimite chiria din Cernavoda.

Pe când îşi făcea ocolul sălii, intrase un bărbat înalt, slab, cu păr vâlvoi şi mustaţă încărunţită. Începu ca şi dânsul, să ia pe rând, pânză cu pânză. Uneori se depărta, alte ori se apropia cu câţiva paşi de ele.

Ademian când îl zări, se duse repede să se aşeze la locul obişnuit şi-l urmări.

-Trebuie să fi un bun cunoscător al picturii, se gândi după câteva clipe. Se opreşte tocmai unde ştiu eu că mi-a ieşit mai bine priveliştea din faţă.

Necunoscutul îşi sfârşi cercetarea şi se apropie de pictor. Ceru catalogul. Pe când îl citea, Ademian abia putea sta pe scaun.

- Te pomeneşti că-mi cumpără ceva.

Întradevăr, după ce lăsă hârtia din mână, scoase din portofelul haine trei cărţi de vizită. Le înfipse pe fiecare în trei cadre, două vederi de deltă, una din oraş. Mai scoase nouă mii de lei şi-i puse pe masă, spunând:

- Unde ai învăţat pictura, domnule Ademian?

- La Cernavoda cu profesorul meu de desen, la liceu mai întâiu. Era şi dânsul artist, apoi la Şcoala de Bele-Arte ca bursier al oraşului Constanţa.

- Ai mai expus vreodată la Bucureşti?

- O singură dată am izbutit să pătrund la Tinerimea Artistică.

- Aşa e întotdeauna cu juriul nostru. Pictorii necunoscuţi, cu talent, nu pot pătrunde.

Şi ce te-a hotărât să deschizi expoziţia singur?

- Tot profesorul meu. Îmi spunea neîncetat că numai aci, la Dalles îţi poţi face numele cunoscut, că trebuie odată să sparg ghiaţa.

- Bine te-a sfătuit.

- Nu m-a sfătuit bine, deoarece afară de ce-aţi cumpărat azi, nimeni nu a găsit cu cale să-mi ia altceva. Nu am scos niciun ban, din cei ce mi-au înaintat prietenii din Cernavoda ca să închiriez sala. Plec cu datorii şi din Bucureşti.

-Nu-ţi face sânge rău. Toţi începătorii trec pe unde treci D-ta, până-şi croesc un drum. Şi D-ta ţi-l vei croi. Ai în penel mult din poezia lui Grigorescu şi ai şi simţul valorilor. Lucrează înainte. Nu te lăsa.

Plecase fără să fi îndrăznit Ademian să-l întrebe cine era. Cât pieri pe uşe, se repezi la cartea de vizită cea mai apropiată şi văzut numele unuia din maeştrii bucureşteni ai picturii.

Tocmai atunci venea către el păzitorul sălii şi îi arătă ceasul. Trecuse de opt. Ademian îşi strânse hârtiile şi ieşi pe stradă, zăpăcit el însuşi de norocul ce I se ivise.

Când tăie Cişmegiul în drumul său spre casă, era altul ca în ajun. Avea inima plină de nădejde şi buzunarul plin de bani.

Cişmegiul i se păru şi el altul. Nu-l mai găsea prea îmbâcsit de flori, prea umblat de oameni de rând.

Era târziu şi peste tot pustiu. Prin grădină bujorii şi trandafirii se topiseră unii într-alţii în amurg, iar pe poeni sub văpaia lunei abia răsărită, începeau copacii să întindă umbre lungi.

Intrând în gangul din strada Izvorului, în loc să se îndrumeze ca de obiceiu pe furiş, spre odaia din fundul curţei, ca să nu fi zărit de proprietăreasă, se opri şi sună la uşa din stânga.

Îi deschise o bătrână de statură mijlocie, îmbrăcată în capot negru. Capu-I era înfăşurat într-o basma tot neagră de mătase. Era chiar Doamna Florian. Îl întrebă râzând:

- Nu mi-oi fi aducând chiria?

- Tocmai d’aia am venit.

Îi numără şase mii de lei, datoria pe un an.

- Spuneam eu fetelor mele că eşti om de cuvânt, rosti dânsa.

Se gândi puţin, despărţi o hârtie şi dând-o pictorului, adăogă:

- Uite, domnule Ademian, primeşte din partea mea o mică amintire, ca de la o colegă. Şi eu am zugrăvit în tinereţe. Pre te-am chinuit mult cu chiria, dar ce eram să fac? Din asta trăiesc.

Dânsul îi puse însă biletul înapoi în mână.

- Vă mulţumesc, doamnă. Sunteţi prea bună. Nu pot primi aceşti bani. N-ar fi cinstit câştigaţi. Şi noi dobrogenii am învăţat ceva de la turci. Omului, cea dintâiu grije în viaţă trebuie să-I fie cinstea obrazului.

Pia Alimănişteanu – Prin cetatea lui Bucur – Schiţe, Editura “Cartea Românească”, Bucureşti, 1940

Caliopia Brătianu Alimănişteanu (1872- 1962) este cel mai mic copil al soţilor Ion şi Pia Brătianu, i se spunea şi Pia mică. Nepoţii însă îi spuneau Leliţa, adică matuşă tânără. În fiecare zi, la Bucureşti, la Pia Brătianu, pe care nu o părăsea niciodată, nepoţii luau lecţii de la ea şi îşi făceau temele. La fel şi la Florica.

În timpul primului război mondial Pia a rămas la Bucureşti alături de mama sa şi de sora, Sabina, cumnata Lia, soţia lui Vintilă cu băieţelul de trei ani. Pia era cu gândul la cei plecaţi pe front, la Niculae şi mai ales la Ion Pillat, copilul ei de suflet; nu dormea, nu mânca şi toată firea ei se resimţea. După moartea Piei Bratianu (1919) s-a căsătorit cu Alexandru Alimănişteanu, om cu inimă mare, care şi-a înconjurat soţia cu dragoste şi delicateţe. Neavând nicio ocupaţie în afară de grija pentru soţ şi fiind o fire activă, şi-a petrecut timpul consacrându-se operelor de caritate pe care le-a condus, ajutându-şi soţul cu munca lui şi scriindu-şi amintirile.

În 1925 ajunge în Dobrogea şi locuieşte două săptămâni la Cernavodă, oraş de care rămâne profund impresionată. Rememorează probabil în această schiţă o poveste auzită în oraş.

Sarbatori fericite!

17 decembrie 2012 Scrie un comentariu

Eu cu cine votez? Alegeri Parlamentare 2012 – Candidati zona Cernavoda

20 noiembrie 2012 Scrie un comentariu

Camera Deputatilor – Colegiul Uninominal 3 -Jud. Constanta

 

Photobucket Candidatul USL: Ileana Cristina Dumitrache (PSD)

Photobucket Candidatul ARD: Tudor Serban (PDL)

Photobucket Candidatul PP-DD: Andrei Razvan Condurateanu

Photobucket Candidatul UDMR: Sprencz Tamas (O gluma proasta a separatistilor maghiari)

Photobucket Candidatul PRM: Cristina Motrogan

 

Senat – Colegiul Uninominal 2 – Jud. Constanta

 

Photobucket Candidatul USL: Nicolae Moga (PSD)

Photobucket Candidatul ARD: Tanase Barde (PDL)

Photobucket Candidatul PP-DD: Marian Vasiliev

Photobucket Candidatul UDMR: Mezei Arvacska (Ha ha ha:)

Photobucket Candidatul PRM: Radu Comanici

 

Click pe nume pentru cateva informatii! Sau intrebati-l pe domnul Google!

 

 

E timpul pentru unire 21 Octombrie 2012

14 octombrie 2012 Scrie un comentariu

Photobucket

Din nevoile Cernavodei

2 octombrie 2012 Scrie un comentariu

Photobucket

Faţǎ de numǎrul sufletelor care locuiesc întrânsul, orǎşelul Cernavoda se prezintǎ foarte bine înainte de rǎzboiul mondial.

O activitate vie comercialǎ şi industrialǎ face ca starea locuitorilor sǎi sǎ fi înfloritoare. Afarǎ de industria existentǎ mai funcţionau 4-5 agenţii de navigaţie.

Din pǎcate, actualmente criza ne-a lovit din plin. Puternica rafinǎrie de petrol nu mai existǎ de mult, iar zidurile clǎdirilor ei s-au desfǎcut şi vândut în oraş. Fabrica de ciment urmând cale progresului s-a automatizat, întrebuinţând numai o micǎ parte din personalul de altǎdatǎ; iar fabrica de şuruburi se luptǎ din greu cu dificultǎţile generale ale comerţului.

Portul se astupǎ din an în an mai mult cu pǎmânt şi nisip adus de creşterea apelor şi vapoarele de mǎrfuri se opresc din ce în ce mai rar pe la noi.

Dar acestea sunt cauze de ordin general contra cǎrora cu greu am putea lupta.

Sunt o serie de alte cauze ale relei stǎri a Cernavodei, care s-ar putea remedia mai uşor. Avem de pildǎ reaua stare a şoselelor din prejurul Cernavodei, care fac pe sǎtean sǎ ne ocoleascǎ.

De pildǎ şoseaua Hârşova, care este numai pânǎ la Seimenii-Mari. Şoseaua Silistra este pânǎ la Aliman cea mai proasta şosea din judeţ.

Nu s-ar putea face oare aceste şosele pe lângǎ cursul Dunǎrei, cel puţin de la Rasova la Cernavodǎ şi de la Seimenii-Mari, la Cernavoda, ca sǎ evite dealurile ce fac pe sǎteni sǎ fugǎ de oraşul nostru?

Afarǎ de acestea s-au înfiinţat oboare de cereale la Mircea-Vodǎ şi satul Dunǎrea, care fac ca ţǎranii sǎ aducǎ mai puţin pe la noi. Ei sunt atraşi de apropierea acestor oboare, însǎ iau seama la faptul cǎ acolo gǎsesc numai unul sau doi negustori, care le plǎtesc mai puţin pentru produsele lor decât la Cernavoda unde gǎsesc mai mulţi cumpǎrǎtori.

În aceastǎ ordine de idei semnalǎ proiectul transformǎrii actualului obor de ceriale în parc sportiv, sau ceva asemǎnǎtor, şi mutarea oborului într-un anumit teren de la marginea oraşului.

Ne facem ecoul multor glasuri de cetǎţeni şi arǎtǎm pe aceastǎ cale cǎ se face o mare gresealǎ dacǎ se vandalizeazǎ acest plan deoarece el paralizeazǎ activitatea comercialǎ şi aşa distrusǎ de criza economicǎ mondialǎ. Este drept cǎ actualul obor se prezintǎ foarte urât şi cǎ impresioneazǎ urât cǎlǎtorul care vine de la garǎ cu trǎsura, dar aspectul lui s-ar putea schimba cu foarte micǎ cheltuialǎ. Terenul s-ar putea înǎlţa şi pava şi-n locul actualelor gherete oribile, comuna sǎ construiascǎ o frumoasǎ clǎdire de zid cu adevǎrate ateliere de fierǎrie, roţarie şi tâmplǎrie, cu dependinţe pentru ucenici. Jumǎtate din obor, unde va fi oborul de ceriale, sǎfie despǎrţit de cealaltǎ jumǎtate, ca sǎ stea cǎruţele ce vin dela ţarǎ.

În oraş ar trebui fǎcute încǎ multe lucruri; un palat comunal, o halǎ curatǎ de alimente, o nouǎ baie publicǎ etc. Nu trebuie sǎ ne lǎsǎm doborâţi de nǎpasta mondialǎ şi sǎ redǎm oraşului frumuseţea şi dezvoltarea de nu mai târziu cinci sau zece ani.

G.S. Kalamarǎ

Publicaţia Danubiu Nr. 7 Duminicǎ 17 Martie 1935

Aniversare: 25 ani de fotbal pentru Axiopolis 87 Old Boys!

17 septembrie 2012 1 comentariu

Vineri, 21 septembrie 2012, juctorii activi, fosti jucatori, simpatizanti si invitati vor participa la Editia festivaconsacrata sarbatoririi a 25 ani de la infiintarea echipei de fotbal Axiopolis 87 Old Boys. Aniversarea, va avea loc pe Stadionul Trust si va pune in lumina rezultatele obtinute de echipa, la sfarsit de campionat old- boys.
Axiopolis 87 Old Boys, nu a avut de jucat nicio restanta, toate meciurile au fost jucate la timp. Ca de obicei, la sfarsitul unui campionat are loc si bilantul aferent, cu sedinta de lucru in care se vor aborda toate problemele manageriale, de fond si executive, lotul de jucatori, probleme financiare, probleme de disciplina. Cu siguranta, vor fi discutii privind locul actual in clasament, se va analiza linia de clasament actuala. Obiectivele pentru viitorul Campionat din Liga Old-Boys Constanta la fotbal – participarea la editia viitoare si obtinerea unui loc in clasament care sa oglindeasca realitatea, puterea de joc si de ce nu performantele pentru Axiopolis 87 Old Boys.

Romeo Ghilase

Photobucket

Cernavodă – Imagini din trecut (Partea a II-a)

1 iulie 2011 9 comentarii

Cernavodă şi Podul Carol I în anul 1922

Photobucket

Bulevardul Carol

Photobucket

Soldaţi germani la Cernavodă – Iunie 1941

Photobucket

Moscheea de la Cernavodă la începutul secolului XX

Photobucket

Târgul de animale 1930

Photobucket

Piaţa oraşului 1920

Photobucket

Fântâna de la Cochirleni 1918

Photobucket

Cernavodă în anul 1893

Photobucket

© Preluare acestor imagini fără acordul nostru este strict interzisă. Pentru acord cernavodablog@gmail.com. Multumim!

 

Centrala Nuclearo-Electrică de la Cernavodă

27 iunie 2010 4 comentarii

Partea a II-a:

Sistemul de funcţionare al Centralei Nucleare de la Cernavodă

Centrala nuclearoelectrică este un ansamblu de instalaţii şi construcţii reunite în scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare.
PhotobucketObţinerea energiei nucleare se bazează pe reacţia de fisiune (descompunere) nucleară în lană. Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere şi mentinere a reacţiei în lanţ este reactorul nuclear. În principiu, reactorul se compune dintr-o parte centrală numită zona activă, în care are loc reacţia de fisiune şi se dezvoltă căldura de reacţie.

Zona activă conţine combustibilul nuclear alcătuit din izotopi fisionabili (U235, Pu239) şi materiale fertile (U238, U232); moderatorul (apa grea), care are rolul de a încetini viteza neutronilor rapizi, astfel că reacţia să fie controlabilă; barele de control captează neutronii rezultaţi din reacţia de fisiune; agentul de răcire, care preia căldura dezvoltată în zona activă şi o cedează apei în schimbătorul de căldură.

În schimbătorul de caldură, apa de vaporizează şi devine agentul producător de lucru mecanic în turbină. Lucrul mecanic este transformat de generator în energie electrică. Combustibilul, moderatorul şi agentul de răcire formează aşa numită filieră a reactorului termic care determină caracteristicile specifice centralelor nucleare.

Combustibilul introdus în reactor are forma unor pilule compactate sub formă de bare.

Între barele de combustibil se găsesc barele de control. Acestea conţin cadmiu (element chimic ce absoarbe neutroni). Ele au rolul de a regla numărul de neutroni ce pot produce noi reacţii de fisiune, astfel încât puterea produsă de reactor să rămână constantă în timp.

Pentru menţinerea reacţiei în lanţ, în unele tipuri de reactoare, neutronii emişi în reacţiile de fisiune trebuie încetiniţi. În timpul frânării neutronilor are loc un transfer de energie de la aceştia la moderator, temperatura moderatorului şi a combustibilului marindu-se.

Controlul reactoarelor nucleare se face computerizat (inclusiv al sistemelor utilizate pentru protecţia reactorului şi a mediului înconjurător).
Photobucket
Centralele nucleare au între 1 şi 8 reactoare (unităţi), fiecare cu o putere înstalată de cel puţin 600 MW.

Centrala de la Cernavodă se bazează pe sistemul canadian CANDU şi are o putere instalată de 706 MW în prezent. Structura unui reactor CANDU constă într-un recipient cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil şi pentru lichidul de răcire (apa grea) plasate orizontal.

Numele tipului de reactor, CANDU (CANada Deuterium Uranium), rezumă trei din caracteristicile principale ale reactorului: proiectul este canadian, foloseşte apa grea ca moderator, iar combustibilul utilizat este uraniul natural.

Agentul de răcire este pompat prin canalele de combustibil , răcind combustibilul şi apoi, prin generatoarele de abur unde căldura este trasferată apei (uşoare) pentru producerea aburului.
Aburul este trimis la turbo – generator pentru a produce energie electrică într-un mod convenţional.

Reactorul este format dintr-un ansamblu cilindric din oţel – inox (calandria) plasat într-o structură de beton placat cu oţel (chesonul calandriei) care asigură protecţia termică
şi răcirea. Calandria conţine apa grea ca moderator, mecanisme de control al reactivităţii şi 380 canale de combustibil. Canalele de combustibil care conţin combustibil şi apa grea folosită ca agent de răcire, sunt amplasate în tuburi mai mari în calandria.

Calandria este susţinută de protecţii de capăt între zona activă a reactorului şi zona de funcţionare a maşinii de încărcat combustibil. Reactorul este încărcat cu uraniu natural sub formă de pastile de bioxid de uraniu. Treizeci de pastile puse cap la cap sunt conţinute într-o teacă din aliaj de zirconiu (Zircaloy) formând un element combustibil. Treizeci şi şapte de asemenea elemente sunt asamblate într-un fascicul de combustibil care cântăreşte 23,7 kg. Fiecare canal de combustibil conţine doisprezece fascicule de combustibil.

Sistemul de reglare al reactorului controlează puterea reactorului în limitele specifice şi asigură că sunt îndeplinite cerinţele centralei; de asemenea monitorează distribuţia puterii în zona activă pentru a optimiza puterea pe fascicul şi pe canal conform specificaţiilor de proiect.

Sistemul de manipulare a combustibilului realimentează reactorul cu fascicule de combustibil proaspăt în timpul funcţionării normale a reactorului; acest sistem este proiectat să funcţioneze la toate nivelele de putere a reactorului. De asemenea, sistemul asigură depozitarea temporară a combustibilului proaspăt şi iradiat.
Photobucket
Fascicululele de combustibil sunt împinse în canalul reactorului de către o maşină de încărcat combustibil, acţionata de la distanţă. Fasciculele de combustibil iradiat sunt descărcate în acelaşi timp de o altă maşină de combustibil, situată la capătul opus al canalului de combustibil. Combustibilul iradiat este apoi transferat într-un bazin de stocare plin cu apă aflat în clădirea serviciilor, lângă clădirea reactorului

Prin sistemul de transport al căldurii circulă agentul de răcire presurizat (D2O) prin canalele de combustibil pentru a extrage căldura produsă prin fisiunea uraniului. Căldura este transportată de către agentul de răcire la cele patru generatoare de abur identice.

Sunt prevăzute două bucle de circulaţie, fiecare răcind câte o jumătate din zona activă. Generatorul de abur şi pompele de circulaţie sunt plasate la fiecare capăt al reactorului astfel încât în jumătate din zona activă, debitul este direcţionat într-un sens iar în cealaltă jumătate, în sens opus. Presurizorul menţine presiunea în circuitul de răcire la o valoare relativ ridicată. Fluidul de răcire este circulat în permanenţă în timpul funcţionării reactorului, pe durata opririi şi în perioada de întreţinere.

Neutronii produşi prin reacţia de fisiune sunt moderaţi (încetiniţi) de apa grea (D2O) din
calandria. Apa grea este circulată prin sistemul moderator pentru răcire, purificare şi controlul substanţelor folosite pentru reglarea reactivităţii. Apa grea din calandria
acţionează ca o sursă rece într-un eveniment de pierdere a agentului de răcire, fapt ce ar coincide cu indisponibilitatea sistemului de răcire la avarie a zonei active.

Sistemul generator de abur transferă căldura din apa grea (D2O) folosită ca agent
de răcire, apei uşoare (H2O) pentru formarea aburului, care duce la turbo – generator. Sistemul generator de apă de alimentare procesează aburul condensat venit de la turbină
şi îl trimite la turbo – generator.

Turbina tip CANDU 6 constă într-un corp de înaltă presiune dublu flux şi trei corpuri de joasă presiune în dublu flux care eşapează în trei corpuri de condensator.
Photobucket

Un program de radioprotecţie optimă a fost elaborat şi implementat pentru a asigura protecţia personalului, populaţiei, cât şi protecţia mediului înconjurător. Programul se bazează pe ultimele recomandări ICPR referitoare la limitarea şi optimizarea limitelor de expunere la radiaţii. Un aspect important al programului de radioprotecţie îl reprezintă monitorarea dozimetrică în incinta CNE şi în mediul înconjurător.

Cristian Andrei Popa

Cernavodă 1980

26 aprilie 2010 2 comentarii

Sfârşitul anilor ’70, începutul anilor ’80, găsesc oraşul Cernavodă într-o “agitaţie” menită parcă să suplinească secole de acalmie… Aceşti ani îşi lasă adânc amprenta asupra micuţului nostru oraş; demararea lucrărilor la noul ansamblu de poduri, la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi la Centrala Nuclearo-Electrică, modifică radical atât peisajul cernavodean cât şi viaţa socială a acestuia. În “hei rup-ul” muncitoresc-socialist oameni din întreaga ţară sosesc la Cernavodă, care a devenit obiectivul numărul 1 a întregii Românii. Mulţi dintre actualii locuitori ai oraşului au fost aduşi de “valurile vieţii” pe plaiurile cernavodene în acea perioadă şi acela a fost momentul în care Cernavodă le-a devenit casă.
Photobucket
Pentru a ilustra sumar anul 1980, reproduc un articol din publicaţia « Scânteia », semnat de Constantina Caramfil. Am încercat să citesc acest articol “printre rânduri“ pentru a evita propaganda comunistă în încercarea de a întelege foarte puţin din acele vremuri:

« La şirul de imagini ce străjuiesc intrarea dinspre inima ţării, în Dobrogea, alături de acel mereu menţionat “Gânditor”, a cărui putere de cugetare stăruie de-a-tâtea veacuri peste  aceste locuri, alături de vechiul pod peste Dunăre, probat de inginerul său Anghel Saligny, la 14 septembrie 1885 ( 1895 n. CVD Blog), alături de giganticul “Dorobanţ” de bronz, mereu de veghe parcă, se  adaugă, azi, un nou pod rutier şi de cale ferată, precum şi canalul Dunăre -  Marea Neagră, grandioasă arteră de transport comercial înscrisă în harta marilor drumuri de apă europene. [..]

Sub impresia faptelor de muncă uimitoare încărcate până-n albastrul cerului de cutezanţă, putere şi luciditate, sub această impresie de facere a lumii, a noii geneze a Dobrogei, am privit cu emoţie şi respect la meşterii şi constructorii ce răscolesc pământul la mari adâncimi, în preajma vechiului Axiopolis, la Cernavodă. În imensitatea văilor croite anume pentru ecluza ce va permite intrarea şi ieşirea navelor, în şi din Canalul Dunăre – Marea Neagră, oamenii, mişcânsu-se printre piloni şi schele, şi macarale, şi la fel de giganticele dantele de beton şi şârmă, devin, sunt de fapt, pe măsură ce te apropii de ei şi-i cunoşti adevăraţi demiurgi contemporani. Dar, punctele pe o hartă la zi, ele pot fi adăugate sub aceiaşi privire: aici va fi noul pod, pe aici canalul, dincoace noul port, centrala nuclearo-electrică, noile cartiere, noile instituţii, într-un cuvânt va fi un nou oraş, cea mai frumoasă aşezare la intrarea în judeţul Constanţa.

Muncitoarea Elena Munteanu, dobrogeancă din satul Dunărea, stabilită la Cernavodă încă din tinereţe [..] este, ca orice localni, plină de speranţe pentru anii ce vin: “ Azi este mai greu, desigur, aceste mari şantiere înseamnă muncă multă şi condiţi mai grele, numai că ştim, şi vedem deja ce va fi peste câţiva ani [...]

Pe şantierul primei Centrale nuclearo-electrice, o altă femeie, Clara Ganea, preşedinta comisiei femeilor pe întreprindere, de fel din Cernavodă [..] gândeşte la fel, pentru că “noi care asistăm şi participăm azi la aceste uriaşe răscoliri şi prefaceri, vom fi beneficiarii unei localităţi minunate, înconjurată de apele albastre ale Dunării şi ale Canalului.
Photobucket

Într-un apartament de trei camere, în zona de nord a oraşului, frumos aranjat, de curând, Gheorghe Mangu, maistru constructor de poduri şi căi ferate, abia sosit acasă de la Şantierul 13 Ecluză, cade pe gânduri, ostenit, într-o atitudine de odihnă şi cugetare, asemenea milenarului “Gânditor de la Cernavodă” [...] »

Cristina State

Gânditorul este cernavodean ! Cernavodeanul este gânditor !

7 martie 2010 13 comentarii

Photobucket

Am decis sa public într-un post acest “micuţ” comentariu al unui vizitator al blogului… Asta pentru ca subsemnez ideilor sale şi consider că ideile şi sugestiile cetăţenilor trebuie să fie măcar citite, dacă nu aplicate. Mulţumim Kage că ai reuşit dintr-un comment să faci un articol şi vă rog ca în eventualele comentarii să nu faceţi politică că nu interesează pe nimeni.

Daca doamna primar va citi vreodata comentariu’ meu, o rog INSISTENT sa nu mai ia decizii atat de ieftine daca tot vrea sa schimbe imaginea orasului, ci sa se orienteze catre calitate, ca ne aduce mai aproape de imaginea unui oras de mana a 3a, decat de unul in dezvoltare. Cat despre acele copaite pe care distinsa le numeste piscine publice, ar trebui ingropate (o mana de pamant ar trebui sa fie de ajuns ptr. fiecare), si investit intr-o piscina mare (precum cea de la Medgidia) langa gara fluviala unde are suficient teren, si unde ar arata perfect cu o terasa de lemn alaturi, de unde se vor comercializa bauturi, si alte produse de consum pe timp de vara. Iar daca nu vrei sa inoti, ci vrei sa te plimbi cu bicicleta, rolele, sau pur si simplu sa stai pe o banca la umbra unui copac, uitandu-te dincolo de canal, o poti face pe o alee ce-ar putea fi construita de-a lungul canalului din dreptul garii fluviale, pana la pod, si dupa acesta pana unde-ar fi posibil. O alee din dale de beton, ce ar impiedica, cred, inundarea anumitor terenuri cand nivelul dunarii creste. Imagineaza-ti o alee marginita pe o parte de o balustrada ce ne separa de canal, iar pe cealalta de verdeata, copaci, banci, stalpi de iluminat. Ar fi punctul important de relaxare a orasului, de-a lungul canalului, sa fie amenajat cativa metri in latime fata de alee, adica intre alee si strada portului, o padurice, de-a lungul strazii portului, cu cosuri de gunoi, unde cetatenii s-ar putea strange la gratare de sarbatori (ca romanulilui ii plac gratarele). Ptr. a fructifica interesul si frumusetea zonei canalului, intre strazile portului si canalului, exista suficient teren ptr. a ridica niste duplexuri, cu balcoane mici, cu balustrada din fier forjat, si usi inalte din sticla, cu vedere la aleea impadurita, si canal, cu garaje, iar calea de acces proprietar s-ar face dinspre canal, urcand niste trepte (ca-n filmele americane) de pe un trotuar cu copaci care ar fi amenajat. Ar fi o vedere de vis, in fata carei sa-ti bei cafeaua dimineata, sau sa urmaresti apusul seara. De-a lungul strazii canalului ar trebui sa fie amenajat un trotuar, cu copaci, si in locul fostei fabrici de ciment, ar trebui nivelat terenul, si aleea care ar imiedica, cred, inundarea terenului, ar trebui sa poata permite construirea altor blocuri dupa proiecte moderne, pana in imediata vecinatate a bisericii respective noi construita. Imaginea ar fi completata de case construite ordonat, pe terenul centrului colectare fier vechi, care ar fi demolat. Ptr. a fi acoperita imaginea dealului inalt al zonei fostei fabrici de ciment, s-ar putea planta arbusti cu radacini groase pe verticalitatea sa, iar daca ar si inflori arbustii, imaginati-va in ce frumusete ar transforma zona.
Photobucket
As muta centrul de caini comunitari intr-o zona nepopulata. Ar schimba imaginea intregului oras, complet. In locul pietei vechi (piata faleza) care arata mai rau decat o tabara de comert bastinas, ar fi frumos sa fie construit un centru comercial acoperit de sticla, in jurul unei oaze de verdeata, banci, in care omul s-ar simti invitat sa-si cheltuiasca salariul, fara comentarii. Centrul comercial ar avea un spatiu de parcare, indicat ar fi la nivel subteran, ca deja ne sufocam de imaginea masinilor parcate peste tot. La cativa metrii de centrul comercial, ar putea fi o autogara, cu o suprafata intinsa unde toate vehiculele de calatori ar putea stationa. O autogara cu sala de asteptare calatori, eventual ca-n restul europei ar fi bine sa-ti procuri biletul de la o casa de bilete din interior, cu care sa te imbarci aratandu-l soferului. As educa cetatenii sa respecte imaginea zonei in care locuiesc, astfel incat sa nu-si mai vopseasca proprietatile in culori stridente. Ar fi fost frumos ca fiecare cartier sa aiba un singur tip de copaci plantati, astfel ar fi cartierul teiului, nucului, … Pe strada Dacia, toate cladirile le-as renova, le-as aduce ca culoare in armonie cu natura, si pe toate le-as construi cu un etaj si mansarda, la fel as dori sa aiba balcon, cu fier forjat negru, usi inalte si inguste, si as planta copaci in trotoar (spargandu-l). Imaginati-va cum ar fi sa intri pe strada dacia, catre primarie, si pe de-o parte sa ai parcul (in care as planta copaci mai diversificati, inclusiv ca culori), si pe de cealalta cladiri la acelasi nivel, cu balcoane mici, in fata carora ar canta frunzele copacilor in adierea vantului, in armonie si curatenie. Imaginea primariei as schimba-o, moderniza-o intr-un fel, ca-i prea simpla, banala cladirea. As cumpara o bomba atomica de pe ebay, si-as arunca-n aer fantana aia din capul podului. Saraca, nu doar ca-i o replica penala a celei din Ct. care-i la randul ei o replica a alteia de nu stiu unde, in fine, idea-i ca saraca nici nu functioneaza cum trebuie, si culmea ironiei, i-au mai pus si colierul ala de banci in jur, de parca ai avea ce sa admiri atat de detaliat incat ar trebui sa iei loc. As construi in locul fantanii aleia o reprezentare la scara mare a GANDITORULui si consoartei sale, si exact langa sau intre ei as contrui o imitatie de trunchi de palmier, cu apa ce va tasni pe sus in forma de frunze. Apa va cadea intr-un lac mare cat acel petec de pamant pe care se afla actuala fantana, iar noaptea ar fi ilumitata fantana cu lumina alba. Podul e urat, de fapt, e de asteptat la pretul sau, insa l-as imbraca in brazi, sa-l fac sa para unul cu natura. Daca nu-l pot schimba, macar l-as adapta intr-o metoda originala, ce ar atrage priviri, si obiective de filmat. In viitor, poate am atrage si noi turismul pe dunare. Ar fi bine daca tot terenul arabil ar fi expluatat la maxim, chiar daca ar trebui defrisate padurile si inlocuite cu plantatii de pomi fructiferi, vita de vie, sau ce-o fi. Trebuie sa producem, sa ne intretinem singuri, sa nu mai depindem atat de mult din import. In caz de ceva, sa n-avem grija principalei surse de existenta, hrana. Orice am produce, am comercializa in oras la preturi mai mici, nu ne-am mai lasa furati de comerciantii straini orasului, si ce-ar fi-n plus, am exporta. Daca ar avea populatia locuri de munca astfel asigurate, ar avea siguranta mesei zilei de maine, ar fi fericita, nu ar mai comite infractiuni, si-n plus, ar fi dispusa sa cheltuiasca ptr. a trai mai bine. Deci, creati locuri de munca din terenurile orasului, si nu mai extindeti cladirile unde nu-si are  rostul, cand e destul loc in oras ptr. a construi. Casele noi de care va spuneam ca merg construite in zona canalului, ar putea atrage si pe cei de la case vechi, care in schimbul casei lor, si cu o diferenta, s-ar putea muta intr-o casa noua, astfel primaria ar darama casa veche achizitionata, si ar construi una noua. Ar putea fi incurajat si folosirea consumului de energie eoliana, solara. Blocurile ar putea fi mansardate. Doritoriilor le-ar putea fi oferite anumite privilegii, un anumit sprijin ptr. asta, ca-ntr-un final, ar contribui la schimbarea imaginii orasului. Incet-incet, imaginea orasului s-ar schimba. Si zeci de alte idei de unde astea-au izvorat.  :P

Kage

Monumentul Eroilor din Cernavodă

În timpul Primului Război Mondial, viaţa oraşului Cernavodă a încetat vreme de doi ani… Pe 23-24-25 octombrie 1916, apărarea pe care trupele române ale Diviziei a II-a (ajutate de corpul de jandarmi Cernavodă) au făcut-o Cernavodei a fost un moment deosebit în istoria războiului nostru de reîntregire. Însuşi celebrul mareşal german, August von Mackensen ordonă, exasperat de rezistenţa eroică de la Cernavodă: “Aştept ca Rasova şi Cernavodă să cadă până diseara pentru că nu mai este loc de piedici!”

La întregirea neamului românesc, contribuţia de sânge a micuţului oraş Cernavodă a fost însemnată, iar pentru preamărirea idealului naţional şi ca un omagiu datorat celor care şi-au sacrificat viaţa pe altarul Patriei, cernavodenii au ridicat în 1924 un monument al eroilor chiar în centrul oraşului.

Photobucket

Pe un piedestal se înalţă o coloana cilindrică, înconjurată de o coroană de frunze de lauri, terminată într-un capitel ionic pe care este fixat un vultur cu aripile întinse. Monumentul este realizat din piatră albă şi mozaic, şi are înălţimea de 7,35 metri. Pe faţada principală a monumentului se află următoarea inscripţie: “Cetăţenii cernavodeni, spre cinstea şi slăvirea eternă a eroilor morţi pentru întregirea neamului românesc. 1916-1918″. Autorul acestui monument este sculptorul cernavodean de origine italiană, Pietro D’Elia.

Începând cu anul inaugurării sale, la toate momentele omagiale, locuitorii oraşului se strâng la monument pentru a depune coroane de flori: “La 150 de ani de la moartea martirilor ardeleni Horea, Cloşca şi Crişan la monumentul eroilor din grădina publică se va depune o coroană de flori în amintirea acestora.”[1]

În timpul lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră din anii ’50, monumentul este grav deteriorat dar în 1974, printr-o altă iniţiativă cetăţenească, este restaurat complet de catre Antonio D`Elia, fiul lui Pietro D`Elia. Tot acum au fost adăugate pe monument şi numele eroilor cernavodeni decedaţi în cel de-al doilea război mondial.

Timp de aproape un veac “vulturul din parc”, aşa cum este el numit în limbaj popular, a fost o adevărată punte între timpuri. Pe lângă el s-au plimbat cucoanele perioadei interbelice şi tinerii secolului XXI şi la baza lui au avut loc, an de an, toate serbările comemorative ale cernavodenilor.

Eroii Cernavodei:
Lt. Ioan Muşat Sol. Ghe. Nicolae Sol. Vasile Mircea
Mr. A. Polizu Sol. C-tin Iordache Sol. Dinu Simion
Sublt. M. Constantinescu Sol. Ilie Ştefan Sol. Ilie Simion
Sg. Ion Guşe Sol. T. Constantinescu Sol. N. Bogdanovici
Cap. Ghe. Cărbunaru Sol. S. Alexandrescu Sol. Nicolae Barbu
Cap. Ion Cristea Sol. C. Botezatu Sol. Tănase Florea
Frt. Vasile Năstase Sol. Ilie Popovici Sol. Răducan Tudor
Cap. Cristea Ion Sol. Ion Păcuraru Sol. Simion Chisoi
Frt. Năstasi Vasile Sol. Vasile Popescu Sol. D. Mohorcea
Dr. Mr. Iosif Jambolis Sol. Alexandru Popoiu Sol. Ion Gheorghe
Sublt. Nicolae Solomon Sol. Dobre Căciularu Sol. Anghel Mitrache
Cerc. Cristofor Farmache Sol. T. Păcuraru Sol. Nicolae Dumitru
Plt. Ion Bratu Sol. Vasile Popescu Sol. Stancu Patcuci
Serg. Ion Lambru Sol. Alex. Popoiu Sol. Gheorghe Penu
Serg. Ghe. Ardeleanu Sol. Dobre Căciularu Sol. A. Pelivan
Serg. Petre I. Petre Sol. T. Păcuraru Sol. C-tin Radu
Serg. Nicolae Ispas Sol. Anastase Judeţ Sol. Grigore Nistor
Cap. Mihai Păun Sol. I. Dumitrescu Sol. Ghe. Ştefănescu
Cap. Ion Ţepeş Sol. Nicolae Bogdan Sol. Stoian Stanciu
Cap. Ion Teodorescu Sol. Ion Bogdan Sol. Ilie Şerban
Cap. Ion Ştefan Sol. Luca Bogdan Sol. C. Constantin
Sol. Radu Pantazi Sol. Petre Vanghele Sol. Ghe. Stelian
Sol. Suliman Musein Sol. Musein Elios Sol. Ghiţă Oaie
Sol. Memet Ibraim Sol. Petre Neagu Sol. Dumitru Sulică
Sol. Radu Valu Sol. Hristu Ivanciu Sol. Ion Constantin
Sol. C. Bolchiş Sol. A. Mălureanu Sol. Sandu Călin
Sol. Mendel Meldenson Sol. Cornel Manea Sol. Radu Stancu
Sol. Florea Şerban Sol. Stoian Barbu Sol. N. V. Simion
Sol. Gheorghe Mogoş Sol. Ionel Chonion Sol. Arif Dervis Malil
Sol. Ciutun Sol. Nicolae Crăciun Sol. Ismail Abdula
Sol. Stancu Stoica Sol. Gaza Mehmet Sol. A. Răducan
Sol. B. Bojinovici Sol. Petrache Stan Sol. R. Aranghelovici
Sol. Marian Feraru Sol. Raicu Uros Sol. Grigore Feer
Sol. C. Nicolae Sol. Trofin Beiu Sol. Moise Simion
Sol. Stan Stan Sol. Narcu Chiru Sol. Ştefan Băcilă
Sol. Anton Teodor Sol. Vasile Moraru Sol. Ilie Neagu
Sol. Ion Buriceanu Sol. Valeriu Tutescu

G.H.

Photobucket

Monumentul Eroilor Cernavoda


[1]Publicaţia  Danubiu nr. 5 – 3 Martie 1935; Articolul Pe marginea unei comemorări – Ştefan Paraschivescu

[2] Imagini Cătălin Lungu (www.catalinlungu.com)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 3,866 other followers