Cernavoda anului 1903, vazută de Nicolae Iorga

Nicolae IorgaÎn periplul său prin întreaga ţară românească “de până la 1918”, mare nostru istoric naţional Nicolae Iorga, poposeşte pentru scurt timp în anul 1903 la Cernavodă. Ne lasă astfel o frumoasă descriere a Cernavodei acelui an şi prin minunatul său har literar ne face se ne transpunem în “târguşotul pestriţ”, după cum chiar el îl numeşte, care era Cernavoda începutului de secol XX. Lecturarea acestui mic fragment al profesorului Iorga te face parca să-l vezi, cu barba, batonul şi jobenul său, savurând o cafea turcească pe una dintre terasele din oraş, privind forfota cernavodenilor de acum peste 100 de ani.

“Venind din jos pe apă, printr-un amestec de ţermuri şi mici insule, se vede acuma, sus de tot, o ţesătură de fire ce pare că atârnă în văzduh. Apropierea demască stâlpi de piatră înfipţi în Dunăre, pe care se razimă acea înseilătură aeriană, înegrind pe albastru. Un capăt al marelui pod, impunător prin proporţii, dar, ca toate podurile moderne, prea puţin material ca să robească privirile se razimă pe insula Borcea. De aici el urmează printr-un viaduct de acolo un nou pod porneşte, păzit de dorobanţii de bronz. Iar alţi dorobanţi de bronz au în paza la piciorul care apasă stăpânitor, făgăduind trăinicie şi civilizaţie, pe stânca Dobrogei cucerite.

De la debarcader, un drum prăfos (e praf galben, e praf negru, unde trece trenul, şi nisip, cu care se nivelează în jurul clădirilor) duce spre târguşorul Cernavoda, pe care edilitatea locală îl numeşte, cu o pompă ce pare c-am veche şi foarte puţin la locul ei, “urbe”. Lăsând la o parte însă neajunsurile care vor fi, neapărat, în curând drese, ale acestui drum, Cernavodă, câtă este, mulţămeşte în două chipuri sufletul.
Geamia - Tablou
Întâi, fiindcă aici am făcut ispravă. Iată fabrica de lângă debarcader, iată cazărmile de vânători, de artilerie (acestea abia terminate acum), iată Agenţia de navigaţie, înaintea căreia trec vagoanele ce-şi aşteaptă rândul mărfurilor, iată străzile, bine croite şi destul de curate, iată o biserică frumuşică, o primărie, o administraţie a pădurilor din acest “ocol”, un număr de căsuţe plăcute, în care locuiesc funcţionarii, ofiţerii noştrii, iată câteva oţeluri, de piatră şi de lemn. Printre pestriţii băştinaşi se mişcă vioi purtătorii uniformelor noastre cu bonetele şi tunicile lor verzi şi cafenii. Copiii ce se întorc de la şcoală fugărind gâştile albe ce zburătăcesc prin aerul de seară, strigând de bucurie, vorbesc româneşte, şi tot în româneşte se face haz de alţi copii în jurul căruţii grosolane în care a sosit în piaţa acoperită cu strujeni un urât tătar înfăşurat în cârpe.

Dar, cu toate aceste noutăţi de clădiri, de porturi, de limbă, cât de mult s-a păstrat caracterul oriental, turcesc al Cernavodei, care, în ciuda numelui ei slav, era un cuib de turcime! În strada comercială, cu firmele străine, se înşiră cafenele, cu scaune afară pentru onoratul public care stă la taifas. Într-una şed în jurul unei mese rotunde trei adolescenţi mahomedani, cu fesuri, cămăşi colorate, şaluri la cingătoare şi papuci; unul are o frumoasă faţă de ţigancă visătoare. Aiurea, un bătrân singur, cu cealmaua peste fruntea zbârcită, cu ochii ascunşi supt ochelarii daţi peste urechi, cu nasul înainte, gândeşte la multe de toate şi mai ales la nimic, sorbind în gândul lui cafeaua pe care nu are de unde s-a plătească. De pe drumul de la gară vin, legănându-se alene pe şolduri, o grupă de turci somnoroşi. Turcoaice cu şalul în spate, care înlocuieşte aici hobotul alb din care să răsară numai scânteile ochilor, trec repede cu ochiii în pământ, ca nişte călugăriţe, prin strădiţe dominate de un minaret.
Vedere Oras 1901
Când ne urcăm iarăşi pe şoseaua ce duce la gara de lângă pod, în cazărmile de jos răsună goarnele de seară şi supt cerul cuprins de întunerec se ridică fruntea mândră a podului, peste care trece civilizaţia, în calea ei fulgerătoare.”[1]

G.H.


[1] Romania cum era până la 1918 – vol. II – Moldova şi Dobrogea, Nicolae Iorga, Bucureşti, 1940

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istoria Orasului și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s