Cernavodă la începutul sec. XX

Sub dominaţia otomană, Dobrogea capată, cum era firesc, un puternic aspect oriental. Administraţia otomană nu avea o grijă deosebită faţă de nevoile economice sau culturale ale populaţiei. La data anexării Dobrogei de către Regatul României, în 1878, dintre cele 14 oraşe oficiale, doar Constanţa şi Tulcea aveau aspectul unor adevărate aglomerări urbane, în timp ce celelalte, printre care şi Cernavodă, erau practic aproape sate.

Chiar şi după alipirea la regat, oraşul Cernavodă continuă să-şi pătreze caracterul oriental timp de încă 25 de ani. Abia în 1899, primarul Ghiţă Callu şi consiliul comunal hotărăsc realizarea unui plan de aliniere urbană a oraşului, plan ce va fi însă pus în aplicare abia în 1902. La acea dată un plan urbanistic era extrem de necesar, dat fiind accelerarea procesului de dezvoltare al oraşului şi necesitatea trasării unor coordonate pentru lucrările publice şi particulare. Primăria Cernavodă plăteşte suma de 16500 lei inginerului Bănescu care execută acest plan urbanistic iar mai apoi, în 1903, primarul P. Papaianopol demarează procesul de denumire al străzilor.

Dovadă a avântului dezvoltării stau şi aprobările emise de către consiliul comunal al oraşului Cernavodă în primii ani ai secolului. Astfel că, la sedinţa din 1 Mai 1899, consiliul comunal aprobă domnului Paul Rottenberg, reprezentantul Societăţii de Cimenturi din Europa Occidentală, cu sediul în Franţa la Anvers, cererea de construire a unei fabrici de ciment în partea de nord a oraşului, vânzându-i şi o parcelă de pământ din proprietatea comunală. Tot în 1899, la 15 Septembrie, consiliul comunal vinde un teren de 5 ha. domnului C. Langeveld pentru construirea unei “fabrici de distilare a petrolului”, nimeni alta decât viitoarea Rafinărie Columbia.

După ce în 1884, Timişoara devine primul oraş din Europa cu iluminat public, şi oraşul Cernavodă devine în 1907 unul dintre primele oraşe româneşti cu iluminat public, mai întâi cu felinare iar din 1907 cu curent electric. Proiectul iluminatului este pus în mişcare tot în 1902 când cosiliul comunal aprobă montarea a 38 de felinare oferindu-le în antepriză domnului C. Florescu cu costul de 3,15 lei/felinar/lună.

Tot în aceşti primi ani ai secolului, în 1905, în mandatul poate celui mai emblematic primar al oraşului, Athanasie Rădulescu se ia hotărârea construirii uzinei de apă potabilă din Dealul Hinog pentru alimentarea oraşului. Iar mai târziu, în timpul mandatului unui alt cunoscut primar, avocatul Nicolae D. Chirescu, se construieşte o uzină electrică proprie a oraşului.

Aflat în vizită la Cernavodă în 1914, academicianul I. Simionescu relatează despre oraş: “[..]Tiparul oraşului? Un târg turcesc cu începuturi de occidentizare. Geamia e trecutul; stă ascunsă prin case scunde şi magazii masive de piatră, ca nişte temniţi cu ferestruici mici şi zăbrele groase. În faţa geamiei e piaţa largă ca să încapă căruţele ferecate, încărcate cu saci de grâu. [..]Cernavodă are Dunărea, are linia ferată, are mai ales minunea de pod, dantela fină de fier, suspendată deasupra apei. E un nod important de industrie. Hornurile înalte ale fabricii de ciment, ale rafinariei de petrol şi ale fabricii de ţigle îi dau viaţă. Sunt şi acestea în parte darurile Dunării. Viaţa gâlgâie. Şuierăturile sirenelor se îngână cu acelea mai răguşite ale vapoarelor ori acelea mai scurte, mai stridente ale locomotivelor. Spre seară când ies muncitorii din fabrică, tăcutul orăşel devine un colţ din oraşele industriale. Cafenelele se umplu într-o clipă. Nu lipsesc nici tipurile care consideră că şapca trasă pe ceafă, şuviţa de păr zbârlită în frunte ori baiderul asvârlit cu un capăt pe spate şi altul spânzurând pe pieptul uns de fum, sunt semnele emancipării sociale. Nu lipseşte nici viaţa de taverne, imitată după cinematografe. Măsuţele şchioape din faţa cafenelelor sunt prinse de cei ce se reped la jocul de cărţi, iar vocabularul acestora se restrânge la variante sumare cu care întovărăşesc fiecare aruncătură de carte.”

Înainte de prima conflagraţie mondială, după cum se vede, oraşul Cernavodă se înscrie, după o grea dominaţie otomană, pe un excelent drum al progresului, ajungând să devină un important punct industrial şi comercial al Dobrogei, iar lucrările edilitare întreprinse să aducă Cernavodă cu adevărat la rangul de oraş.

Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, viaţa oraşului încetează practic timp de doi ani şi oraşul Cernavodă îşi aduce partea de eroi la războiul de reîntregire a neamului românesc.

G. H.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istoria Orasului și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cernavodă la începutul sec. XX

  1. adia zice:

    Continuati,…..este foarte frumos ceea ce ati inceput ,istoria orasului nostru chiar ne intereseaza mai ales ca am ales sa ne intoarcem ,sa locuim in el dupa ce am studiat in orase mari pline de istorie si viata urbana,mi-as dori si prezentul sa fie la fel de prolific pentru viitorul acestui oras caruia ne place sa-i spunem „Picior de Paris” si nu „Groapa lui Oatu’ ” pentru ca-i al nostru,ne-am nascut si educat aici,ni-l dorim un oras al anilor 2010!!!

    Apreciază

  2. Valentina Fronea zice:

    Felicitari ‘bloggerilor” care aduc in actualitate istoria orasului! Va urmaresc cu mare interes.

    Apreciază

  3. cernavodean zice:

    Va multumesc frumos!

    Apreciază

  4. Pacat caci constructiile care au supravietuit razboaielor, cutremurelor si altor dezastre, stau acum in fata celui mai de temut adversar, PRIMARIA CERNAVODA. Primarie care a-nceput acum cativa ani ruinarea lor sistematica, iar acum a trecut la demolarea lor acuzand lipsa sigurantei publice pe care o prezinta, si care a facut deja victime printre cautatorii de „fier vechi si alte suveniruri”. Vor plati autoritatile locale ptr. acei oameni raniti fizic de incompetenta lor ? Nicio sansa ! Doar e Romania. Au inceput anul cu demolarea fostului azil, acum, a fostei scoli nr. 1. Daca urmarim profilul, putem anticipa ca printre urmatoarele obiective se afla demolarea podului „Regele Carol 1” (in prezent intr=o stare jalnica si mancat de rugina), precum si alte constructii care, dac-ar fi fost renovate, ar fi pus orasul pe harta turistica a Dobrogei. Daca asa inteleg autoritatile cernavodene ca arata viitorul unui oras european, prin demolarea cladirilor care vorbesc despre istoria locala, atunci nu-mi doresc sa-mi cresc copii aici, intr-un oras fals.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s