Distrugeţi podul! Distrugeţi oraşul Cernavoda!

10 Octombrie 1916

La aceastǎ datǎ, aripa stângǎ a Armatei de Dobrogea (grupul Gl. Simanski) era retrasǎ la nord de linia feratǎ Cernavodǎ-Constanţa. Constanţa este ocupatǎ de trupele bulgaro-germane în ziua de 9 Octombrie, iar Mangalia la 10 octombrie. În aceastǎ situaţie Divizia a 2-a a Armatei Române este nevoitǎ sǎ se retragǎ pe linia Cochirleni – Ivrinezul Mare.

În ziua de 10 octombrie 1916 , la ora 10:55, amiralul Negrescu, comandantul flotilei fluviale primeşte urmǎtorul ordin de la Înaltul Stat Major al Armatei Române:

„Ve-ţi lua mǎsuri a contrabate cu cea mai mare energie artileria inamicǎ care ar lua poziţie în apropierea Dunǎrei pentru a trage contra podului de la Cerna Voda. Fiind în joc interesele cele mai vitale ale apǎrǎrei naţionale, vǎ  obligǎ sǎ  luaţi toate mǎsurile pentru reuşita misiunei şi apǎrarea oraşului Cerna Voda şi a podului.”[1]

Pentru executarea acestui ordin, amiralul Negrescu aduce o canonierǎ rusǎ şi monitorul fluvial „Kogǎlniceanu“ în dreptul vǎii Carasu apoi, face un nou baraj de mine subacvatice, la sud de cel rusesc existent în dreptul Cernavodei. Restul flotei (monitorul „Brǎtianu“ şi canonierele ruse) se vede lovit de focuri de artilerie venite din zona localitǎţii Cochirleni, menite a acoperi ofensiva fluvialǎ a unei flote de monitoare germane ce aveau ca obiectiv distrugerea podului “Carol I”. Inamicul este însǎ oprit din drumul sǎu spre pod în dreptul localitǎţii Rasova de monitoarele româneşti “Catargiu” şi “Lahovary”.

 

20 Octombrie 1916

În timpul ocupării Dobrogei de către trupele germano-turco-bulgare, la Cernavodă are loc o înverşunată rezistenţă. Apărarea făcută oraşului de către trupele române ale diviziei a II-a şi monitoarele de pe Dunăre este unul dintre momentele eroice ale războiului nostru de reîntregire naţională.

Chiar şi după brava rezistenţă armata română este obligată să se retragă spre Hârşova iar oraşul este ocupat de trupele inamice la 24 Octombrie 1916.

La data de 10 Octombrie Statul Major al Armatei Române decide distrugerea podului Carol I pentru a împiedica înaintarea forţelor inamice din Dobrogea. Trupele lui August von Mackensen încercau înaintarea în câmpia Bǎrǎganului pentru a bloca retragerea administraţiei din Bucureşti spre Iaşi.

Ca o ironie a sorţii, sarcina dărâmării podului i-a fost încredinţată tot creatorului său, fapt subliniat şi de Ion Ionescu în cartea Povestiri Tehnice: ”Soarta nemiloasă desemnase pe bietul Saligny ca preşedinte al Comisiunii pentru găsirea mijloacelor celor mai sigure de a se ucide acest ilustru copil al său! S-a rugat de călăi să-l scutească de această mare durere, dar interesul superior al Patriei l-a făcut să nu dea inapoi! Însă soarta a făcut ca loviturile primite să nu fie fatale; podul s-a cutremurat, s-a zvârcolit, dar nu a căzut şi fruntea i-a rămas tot îndreptată spre cer”.[2]

Planul de distrugere a podului a reuşit pânǎ la urmǎ pe segmentul de peste braţul Borcea, dupǎ cum puteţi vedea şi în poza de mai sus.

22 Iunie 1941

O micǎ escadrilǎ de avioane de vânǎtoare sovietice Polikarpow I-16 bombardeazǎ Podul “Carol I”. Nu reuşesc însǎ sǎ facǎ niciun fel de pagube podului.

10 August 1941

Astfel, la 10 august 1941, ora 00.50 a.m., un avion sovietic a lansat douǎ bombe asupra fabricii de ciment din Cernavodǎ, distrugând trei clǎdiri şi rǎnind grav cinci salariaţi, dintre care trei au murit ulterior la spital. O altǎ bombǎ, lansatǎ în partea nordicǎ a oraşului, a cǎzut în via cǎpitanului Voiculescu. În aceeaşi zi, la 4.30 a.m., „au apǎrut trei avioane din direcţia Constanţa: unul la înǎlţimea de 1.000-1.500 m, iar alte douǎ la înǎlţimea de 400 m”. Ajungând în dreptul podului de la Cernavodǎ, avioanele au coborat în picaj, lansând douǎ bombe. Una a cǎzut la capǎtul podului de la Cernavodǎ, lovind conducta de petrol şi încendiind-o, iar a doua a cǎzut lânga al doilea picior al podului, conducta de petrol explodând.

Primul incendiu a fost stins imediat, iar cel de-al doilea a fost înǎbuşit dupǎ aproximativ o ora şi jumǎtate. Ambele bombe au lovit şi marginea podului, stricând legǎturile de sus ale operei de artǎ, pe o lungime de câţiva metri. Linia feratǎ nu a avut de suferit, însǎ „din cauza slǎbirii legǎturilor podului, trenurile nu circulǎ pe pod, iar pasagerii fac transbordare”. Incendiile produse la ambele conducte de petrol au slǎbit o parte din fierǎria podului. La 6.00 a.m., trei avioane inamice, care au venit pe Dunǎre din direcţia Orşova, au bombardat oraşul Cernavodǎ. Una dintre bombe a cǎzut între staţia CFR Cernavodǎ şi pod, avariind calea feratǎ şi conducta de petrol care venea de la Ploieşti.

 

12 August 1941

La 12 august 1941, ora 4.55 a.m., şapte avioane sovietice au survolat oraşul Cernavodǎ, lansând şapte bombe. Douǎ au cazut în apropierea gǎrii din Cernavoda, lovind postul de mitralierǎ situat pe dealul din apropiere. Un caporal şi trei soldaţi au murit, iar mitraliera a fost distrusǎ. A treia bomba a cazut în „via Bǎnescu”, lângǎ capul podului peste Dunǎre. Bombele 4 şi 5 au cǎzut în Dunare, în apropierea podului, iar ultimele douǎ bombe au distrus pichetul marinarilor din port.

Distrugerea podului de la Cernavoda s-a încercat de cǎtre Armata Roşie şi prin minare. Sovieticii au lansat doi parasutişti, la 21 august 1941, cu misiunea „de a ajunge cu orice preţ la Podul “Carol I” (…) pentru a opera distrugeri”. Aceastǎ informaţie a ajuns în posesia serviciilor secrete române în aceeaşi zi. Atunci, unul dintre bombardierele sovietice a fost doborât, iar martorii au precizat cǎ doi parasutişti au reusit sǎ se catapulteze, plecând în direcţia Cernavodǎ. În scurt timp au fost alertaţi jandarmii, care au delimitat un perimetru în jurul locului în care au fost gǎsite paraşutele. Rezultatele nu au întârziat sǎ aparǎ: Alexandru Pricop, primul paraşutist, sublocotenent în aviaţia marinei sovietice, a fost capturat cu tot materialul explozibil pe care îl avea asupra sa. Dupǎ interogarea acestuia, hǎituirea celui de-al doilea paraşutist s-a intensificat în momentul în care s-a ştiut ce misiune avea. Vrabie Ion, al doilea paraşutist, a fost prins de Legiunea de Jandarmi Ialomiţa, pe 23 august 1941, ora 12.00 p.m., pe raza comunei Ţǎndǎrei. Nu trebuie sǎ mire pe nimeni ca cei doi paraşutişti aveau nume româneşti. Practic, aceştia au fǎcut parte dintre basarabenii care au fost încorporaţi în armata sovieticǎ.[3]

G.H.


[1] Dr. Ion RÎŞNOVEANU, Operaţiile Flotilei de Dunǎre în legǎturǎ cu Armata de Dobrogea în perioada 2 septembrie-15 decembrie 1916 în memorialistica

viceamiralului Preda C. Fundǎţeanu (II);

[2] Ion Ionescu, Povestiri Tehnice, Editura: CADMOS ( 2007 )

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Podul de la Cernavoda și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s