Fiii Cernavodei: Iosipos Moesiodax

Iosipos (Iosif) Moisiodax sau Moesiodax (1725-1800) a fost un filosof, profesor şi director al Academiei Domneşti din Iași, unul dintre cei mai mari exponenți ai iluminismului neoelenic și românesc.

Moesiodax s-a născut la Cernavodă (satul Boğazköy la acea dată) în anul 1725, într-o familie de origine necunoscută fiindu-i asociatǎ atât origine româneascǎ, aromânǎ sau greacǎ. Numele lui real este necunoscut, „Iosif” fiind numele său de călugăr și „Moisodax” / „Moesiodax” având sensul de „dac din Moesia”, adică „dobrogean”.  Dat fiind şi numele pe care l-a primit când a fost călugărit, originea s-a este cel mai probabil românească dat fiind că a primit numele de “dac din Moesia” şi nu “grec din Moesia”.

“S-a născut la Tzernawoda în Dobruja care la anul 1725 era doar un sat locuit în proporţie egală de români şi eleni. Numele familiei nu este cunoscut darMoisiodax”” se declară de origine națională greco-dacă. Moisiodakes este numit de către rezidenți româno-greci (aromânii) din nordul Bulgariei. Numele lui secular a fost, probabil IonIosipos a fost redenumit la o dată necunoscută când a fost hirotonit diacon.[1] (Constantine Sathas, Monumentele istoriei greceşti, Atena, 1868).

Moesiodax a mers la școlile grecești din Salonic și Smirna. Probabil că în această perioadă, el a devenit călugăr. După 1753 el participă la cursurile Academiei Athonită, care era pe atunci sub conducerea lui Voulgaris Eugenios, un alt exponent important al iluminismului neoelenic. Între 1756 – 1760 studiază la Universitatea din Padova, sub îndrumarea lui Giovanni Poleni.

“Deprinde primele litere undeva în Ţara Românească şi în 1752 călătoreşte la Salonic unde studiază cu Iannako, savant susţinător al filosofiei aristotelice tradiţionale.Dorința de educație mai bună îl va aduce anul viitor în Smirna. Cu toate acestea, în curând va fi dezamăgit de tradiţionalismul lui Ierotheos Dendrinou, devine apoi profesor la Școala evanghelică, susținător al tradiției și educației greceşti,începând mari preocupări spirituale[2] (Paschalis Michael KITROMILIDES, Modern Greek Enlightenment , Atena, 1995).

În timpul scurt care rămâne în oraș va contacta pe Neofit episcop înstărit cu scopul de a beneficia de ajutor financiar pentru a merge învest pentru a studia. În această cerere, însă, se va confrunta cu o opoziție puternică din partea lui Dendrinou, care a susținea că cei care au parte de atei culturii occidentale au un impact malefic la întoarcerea lor.”[3] (Andronicus Kamatiros, Hellas ortodoxă:cea de greci şi latini, Salonic, 1872)

În 1765, în timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica, Moisiodax  revine în Moldova, unde devine director al Academiei Domnești din Iași, precum și profesor de filosofie. În 1766, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi se  retrage din postura de profesor plecând în Țara Românească, unde a trăit în următorii 10 ani. După ce se recuperează se întoarce la Iași, unde va accepta pentru a doua oară funcţia de director al Academiei Domeneşti. După însă doar câteva luni se vede nevoit să demisioneze din nou, din cauza opoziției boierilor „la modul său de predare”. În 1777 pleacă la Braşov şi mai apoi la Viena, unde publică lucrarea sa cea mai importantă, Απολογία/Apologia (1780). Tot în periplul de la Viena vorbeşte despre întoarcerea sa în “ţara românilor şi crearea unui loc personal de contemplare pe malul Dunării în locurile strămoşilor săi”, probabil la Cernavodă. Începând cu 1797 se întoarce în Ţara Românească şi devine profesor la Academia Domnească din București. Moare la Bucureşti în anul 1800.

Principala sa operă “Apologia” (1780) este remarcabilă în multe privințe. Printre altele, acesta este primul eseu al literaturii neoelenistice. Moesiodax îi admira pe Descartes, Galilei, Wolff, Locke, dar mai presus de toate el îl admirat pe Newton. El a crezut că gândirea filosofică trebuie să înceapă cu studiul matematicii, și că filosofia bună este filozofia matematică. De asemenea, Moisiodax a interzis logica aristotelică din programa academică, înlocuind-o cu teoria cunoașterii, și a propus ca studiul grecii antice să fie înlocuit în sălile de clasă de către greacă modernă, în scopul de a spori claritatea a lecțiilor predate.De asemenea, a propus abordare unei relaţii umane între profesor şi elev, abordarea simplă a societăţii şi implicarea socială a oamenilor de cultură pentru dezvoltarea naţiunilor, anularea graniţelor dintre învăţaţi şi clasele de jos ale societăţilor. Elemente care vor sta la baza emancipării naţiunilor din întreaga Europă de Est şi a revoluţiei române de la 1848.[4]

“Ca conceptele filozofice și aspectele pedagogice, hrănite și transformat prin scrierile mediului mai larg, Moisiodakas înțelege preocupările și solicitările de cercurilor greceşti și nu numai, a oameni de știință și a altor nevoi spirituale ale societății. Conținutul educațional în cartea sa Pedagogie (Veneția, 1779), stabilește principiile și metodele de studiu modern. Modificările propuse pentru domeniul educației, este rezultatul unei examinări critice a experienței de învățământ de limbă greacă bazată pe punctele de vedere ale lui John Locke. În practică, ideile principale ale lui Moisiodakas sunt aplicate la şcolile din Viena, Pesta,Iaşi şi București, favorizând separarea în predare a filosofiei de teologie și sistemul de învățământ tradițional.”[5] (Constantine Sathas, Documents inédits relatifs à l’histoire de la Grèce au Moyen Âge, Atena,1890)

Opere:

Ηθική ΦιλοσοφίαPhilosofia etică, o traducere în greacă după Filosofia Morale a lui Lodovico Muratori , Veneţia, 1761, 2 vol

Περί Παίδων Αγωγής ή Παιδαγωγία, Pedagogia, o adaptare dupǎ Locke şi Fénelon cu mai multe adǎugǎri originale, Veneţia, 1779

Aπολογία Apologia, Viena, 1780

Θεωρία της ΓεωγραφίαςTeoria Geografiei , Viena, 1781

Σημειώσεις ΦυσιολογικαίNote Philosofice, Bucureşti, 1784

Οδοί Φυσικής, Fisolofia stradală– nepublicată

Επιτομή Αστρονομίας κατά τους Νεωτέρους, Astronomia Modernă – nepublicată

G.H.


[1] Constantine Sathas, Monumentele istoriei greceşti, Atena, 1868

[2] Paschalis Michael KITROMILIDES, Modern Greek Enlightenment , Atena, 1995

[3] Andronicus Kamatiros, Hellas ortodoxă:cea de greci şi latini, Salonic, 1872

[4] Angelo Nicolaides. Iosipos Moisiodax, John Locke and the post-European enlightenment quest for modernity in Greece. Journal of Languages and Culture Vol. 1(2), pp. 22-27, August 2010

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fiii orasului și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s