CNE Cernavoda – Partea a III-a – AECL

AECL (Atomic Energy of Canada Ltd.) activeazǎ în domeniul energiei nucleare în scopuri civile de aproximativ 60 de ani, iar principalul lor “produs”, reactoarele nucleare de tip CANDU (CANada Deuterium Uranium), sunt în topul producǎtorilor de energie electricǎ prin fisiune nuclearǎ.

Photobucket

Fondatǎ în 1952, de cǎtre guvernul canadian, AECL dezvoltǎ pe piaţǎ  reactoarele CANDU, pune la dispoziţie  servicii suport CANDU şi reatoare apǎ uşoarǎ, oferǎ servicii şi tehnologie pentru administrarea deşeurilor radioactive şi de protecţie a mediului, precum şi produse asociate, ca reactoarele de cercetare multifuncţionale MAPLE şi acceleratori industriali IMPELA.

AECL are sediul central în Ottawa, Ontario, şi peste 6000 de angajaţi în 2011. AECL deţine Laboratoarele Chalk River, lângǎ Ottawa şi Laboratoarele Whiteshell în Manitoba, unde dezvoltǎ cunoaşterea în zonele producerii de energiei, lucrând la o noua generaţie de reactoare nucleare. De asemenea AECL are birouri alǎturi de proiectele la care participǎ în: Atlanta (SUA), Bueno Aires (Argentina), Seul (Coreea de Sud), Haga (Olanda), Moscova (Rusia),Jakarta (Indonezia),Beijing (China),Ankara (Turcia) şiCairo (Egipt).

Construcţia unei centrale nucleare în România avea sǎ fie cel mai grandios proiect al regimului comunist. Prima ideea a fost construaţia la Cernavodǎ a unei centrale nucleare de tip sovietic VVER 440. Comisia de experţi români infiinţatǎ la începutul anilor ’70 se loveşte însǎ de mai multe impedimente în privinţa construcţiei, impedimente ce priveau in principal siguranţa în exploatare a unor astfel de reactoare de tip sovietic. Astfel cǎ, în 1976 este finalizat studiul de fezabilitate româno-canadian pentru construirea la Cernavodǎ a unor reactoare de tip CANDU.

CANDU este un reactor nuclear de tipul PHWR (Pressurized Heavy Water Reactor), adică un reactor în care apa grea, aflată sub presiune, îndeplineşte dubla funcţie de a răci ansamblul de bare care formează combustibilul nuclear şi de a modera neutronii rezultaţi din fisiunea spontană a uraniului ce se foloseşte drept combustibil.

Photobucket

La orice privire imparţială asupra diferitelor tipuri de reactoare nucleare, se remarcă câteva din avantajele majore a acestui tip de reactor nuclear comparativ cu altele de tipuri diferite:

  • Apa grea – a cărui formulă chimică este D2O, unde litera D desemnează atomul de hidrogen greu (deuteriu):
    • se poate obţine oriunde în lume, printr-un prodeu de îmbogăţire, întrucât apa grea se găseşte natural dispersată în apa Pământului;
    • este o substanţă moderatoare foarte eficientă datorită absorbţiei relativ reduse a neutronilor de fisiune;
    • se poate refolosi după reconcentrare şi îndepărtarea tritiului.
  • Uraniul natural folosit drept combustibil, care conţine (izotopul 235U în proporţie de 0,71%, acesta fiind singurul izotop al uraniului care fisionează cu neutroni termici), care:
    • se găseşte sub formă de zăcăminte naturale în multe din ţările lumii;
    • România deţine unele dintrele cele mai mari zǎcǎminte de uraniu din Europa şi îşi poate asigura în proporţie de 100% combustibilul;
    • nu presupune existenţa unor uzine de îmbogăţire izotopica ce folosesc tehnologii scumpe şi implica costuri foarte mari;
  • Reactorul CANDU este mult mai eficient decât celelalte tipuri de reactoare ce folosesc apă obişuită, deoarece consumă cu aproximativ 15% mai puţin uraniu natural.

Pentru centrala nuclearǎ de la Cernavodǎ este aprobatǎ tehnologia de tip CANDU 6 care produce 700MW putere la borne. Contractul de preluare a licenţei sistemului CANDU este semnat in decembrie 1978 între ROMENERGO şi AECL, iar în 1982 începe turnarea primelor betoane la Centrala Nuclearǎ Cernavodǎ.

Sub supravegherea AECL, revoluţia din 1989 gǎseşte centrala nuclearǎ construitǎ în proporţie de aproximativ 45%, dar lucrǎrile sunt sistate.

În august 1991 este semnat un nou contract de management pentru finalizarea unitǎţii 1 între statul român şi consorţiul AECL-ANSALDO, iar prima conectare la sistemul electroenergetic naţional a unitǎţii 1 CNE Cernavodǎ are loc în iulie 1996. La 30 Iunie 1997 AECL-ANSALDO terminǎ transferul integral al responsabilitǎţilor conducerii şi exploatǎrii unitǎţii 1 cǎtre personalul român .

La 2 Iulie 1998 este înfiinţatǎ Societatea Naţionalǎ Nuclearelectrica SA (Hg nr. 365/1998; Mof nr. 246/03.07.1998) care va semna în 2001 un nou contract cu AECL-ANSALDO pentru finalziarea construcţiei unitaţii 2 a CNE Cernavodǎ şi dupǎ numai 6 ani (octombrie 2007) este pusǎ în funcţiunea oficial şi unitatea numǎrul 2.

În 2010, AECL a câştigat şi proiectul de consultanţǎ pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 ale CNE Cernavodǎ, urmând sǎ asigure servicii de consultanţǎ în domeniul siguranţei nucleare şi ingineriei pentru realizarea celor douǎ noi reactoare de la Cernavodǎ.

Acţionarul majoritar al ENERGONUCLEAR, companie care a fost înfiinţatǎ în martie 2009 pentru a se ocupa de construcţia, punerea în funcţiune şi operarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodǎ, este compania naţionalǎ NUCLEARELECTRICA. Ceilalţi acţionari ai ENERGONUCLEAR, care deţin împreunǎ 49% din companie, sunt CEZ, GDF Suez, RWE Power, Iberdrola şi Arcelor Mittal.

Începerea efectivǎ a lucrǎrilor continuǎ sǎ fie tergiversatǎ de cǎtre autoritǎţile române şi investitori.

Mai multe informaţii despre AECL puteţi afla şi de pe site-ul oficial al companiei: Atomic Energy of Canada Ltd.

Photobucket

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Centrala Nucleara și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la CNE Cernavoda – Partea a III-a – AECL

  1. Horea zice:

    O precizare: Statul canadian a vandut din AECL, de mai bine de o jumatate de an, partea de CANDU-Operations, firmei SNC Lavalin, care a redenumit-o CANDU-Energy, iar acum CNE Cernavoda trateaza cu aceasta CANDU-Energy.
    Horea

    Apreciază

    • cernavodean zice:

      Multumim pentru precizare. Stiu ca in urma cu cateva saptamani SNN a semnat un contract cu SNC Lavalin pentru un sistem de siguranta „containment filtered venting systems” (nu stiu ce face exact, ceva impus la nivel international dupa incidentele de la Fukushima).

      Apreciază

      • Horea zice:

        Este un sistem special pe care il au mai toate centralele moderne. In caz de accident major (topire a zonei active), in cladirea reactorului poate apare o „punga” de hidrogen (datorita reactiei violente dintre tuburile de combustibil din zirconiu si apa, la temperatura ridicata), care atrage un semnificativ pericol de explozie, care ar putea duce la fisurarea anvelopei cladirii reactorului, cum s-a intamplat la Fukushima cand s-au petrecut exploziile dupa cutremur si tsunami. Acest sistem permite descarcarea hidrogenului prin conducte speciale, in afara cladirii reactorului, si trecerea lui prin filtre speciale, pentru ca in final sa fie evacuat in atmosfera (ne-radioactiv), fara probleme. In acest fel este practic eliminat pericolul de explozie din interiorul cladirii reactorului aceasta putand sa-si faca in continaure functia de proiect, adica de a retine in interior produsele radioactive periculoase pentru mediu si populatie.
        Horea

        Apreciază

  2. dorin zice:

    O noua ‘inginerie’ prin care pe bani grei ne re-inventeaza ceea ce s-a mai inventat odata, ca apoi sa se mai ia inca-odata banii prin contractul de realizare al proiectului!

    Apreciază

  3. dorin zice:

    Imi place blogul, dar este nevoie si de o mai buna documentare. Primul amplasament selectat pentru centrala de tip CANDU-6 a fost Harsova, iar discutiile cu canadienii au inceput prin ’68. In urma investigatiilor geologice aprofundate, amplasamentul Harsova nu a satisfacut si studiile ISPE au condus catre Cernavoda, care apare ‘in carti’ in partea a doua a anilor ’70. In acea etapa, se discuta de un contract la cheie pentru insula nucleara, deja ‘initializat’ de parti, iar pretul se pare ca era promotional, deosebit de avantajos – daca s-ar fi realizat, ar fi fost primul export canadian de tehnologie nucleara.
    Inundatiile din 1970 au amanat decizia construirii unui CANDU in Romania, iar incalcarea de catre India a Tratatului de neproliferare prin experimentarea unei bombe atomice (1974) a inchis temporar accesul tertelor tari (inclusiv Romania) catre tehnologia nucleara vestica.
    S-au inceput studii si discutii, ajungandu-se la faza de proiect tehnic pentru o centrala nucleara de tip VVER 440 neanvelopata care urma sa se construiasca pe raul Olt, la Strejesti, pe langa Slatina, in judetul Olt. Partenerul sovietic era institutul LOTEP (director de proiect Ivan Alexandrovici Roleder) din Leningrad, iar din partea romana ISPE (sefi de proiect succesiv Mocanu Tudorel, Cusuta si mai apoi Mingiuc).
    Niciodata nu s-a discutat despre Cernavoda pentru un reactor de tip rusesc. In final, dupa 2-3 ani de discutii autoritatile statului comunist roman, din motive lesne de inteles nefiind interesate de tehnologia ruseasca, cu suport tehnic calificat din partea Inspectiei Nucleare de pe langa CSEN (Al. Olaru, Petrica Popa, Nicoresteanu si altii) cu Sectia CNE din ISPE (sef sectie Dr. Wlezek) au fundamentat decizia de a se renunta la acest tip de reactor. Intreprinderea beneficiara din Romania era Intreprinderea Nucleara Olt – INO (Gabor, Racoveanu).
    S-a revenit dupa 1975 la CANDU, intr-o alta abordare contractuala si evident alte costuri. intre timp Canada livrase unitati CANDU-6 in Argentina si Republica Coreea. INO s-a transformat in INC, cu aceiasi conducere, iar mai departe istoria este cunoscuta.
    Totusi, dupa 1982 in cadrul unui program nuclear extins si nerealist, care depasea posibilitatile economice si financiare ale tarii, pe langa cele 10-12 unitati CANDU-6 care urmau sa se construiasca prin Transilvania, s-au reluat discutiile si pentru 3 unitati VVER -1000 in Moldova, avandu-se in vedere diverse amplasamente, in special in zona Borzesti. Ceasusecu, intr-o memorabila sedinta la ‘salita’ din CC prin 1987-88 a decis stoparea acestei actiuni. Prezenti au fost Ioan Avram, Cornel Mihulecea, Nelu Vasilescu, dar si sefii de proiect de la noile amplasamente din ISPE si IRNE-Proiectare (azi CITON).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s