Rafinăria Columbia Cernavodă

„Bătrânii îşi mai aduc aminte şi astăzi de rafinăria ce se întindea câteva hectare, până la malul Dunării. În vecinătatea sa trecea un drum pietruit spre Boascic. Din acest drum, deriva o intrare spre administraţia societăţii, drum ce era bine pavat şi întreţinut. O parte din clădiri au rezistat până în zilele noastre ; conducte de suprafaţă, decantoare şi cazane sub presiune, rămpi de distribuire, sorburi de preluare, clădiri administrative, pavilionul directorului etc.

Photobucket

Rafinăria de la Cernavodă primea petrolul brut pe care-l prelucra într-o gamă de produse finite, expediindu-l pe cale apei spre ţările din amontele fluviului. Dispunea de o centrală telefonică cu linii interne şi internaţionale. Tancuri petroliere plecau spre alte oraşe riverane Dunării pe tot cursul anului. Iernile deosebit de geroase, când Dunărea îngheţa, făcea ca vasele sub pavilion străin să ierneze la Cernavodă, într-un mic golf amenajat, cu dane de acostare, cu personal de uscat care deservea navele. Micul golf petrolier de la Cernavodă şi toată zona de verigi se va numii în zilele noastre Gâzaru. Ani de-a rândul, rafinăria a prosperat, a plătit salarii bune, şi a adus prosperitate orasului.

Pentru a crea o ambianţă plăcută partenerilor de afaceri, directorul Rozeanu, nimeni altu decât tatăl multiplei campioane mondiale de tenis de masă Angelica Rozeanu, avea un colţ de vis, de intimitate, la întâlnirea străzilor Ovidiu cu Carol în plin centrul oraşului, clădire ce de mulţi ani este policlinica oraşului. Iniţial a avut cu totul altă destinaţie.

Camerele mobilate în stil FLORENTIN RENASCENTIST BIDEMAYER, au creat o ambianţă placută milionarilor sosoţi la Cernavodă pentru tranzacţii. Toate camerele erau cu deschidere spre salonul de protocol unde aveau loc contractările, recepţiile şi câte altele, banchete ce se făceau între partenerii de afaceri, bucurându-se de ospitalitatea directorului, ospitalitate proverbială românească… CE VIAŢĂ !”

Fragment din STAVRU TEODOROF, Vasile; Puntea dintre zări – Cernavoda dragostea mea; editura Dobrogea, Constanţa, 1996;

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istoria Orasului și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s