Viaţa oraşului în anul 1935

La fel ca întreaga Românie, şi Dobrogea, dar şi oraşul Cernavodă ating în perioada interbelică o frumoasă şi armonioasă dezvoltare. La mai bine de 60 de ani de la alipirea la România, Cernavodă îşi pierde caracterul oriental despre care călătorii pe aceste meleaguri povestesc. În 1935 în Cernavodă nu mai sunt, conform monografiei lui Ioan Muşat, decât “425 de suflete de turci, faţă de 6.028 români”. Piaţa care dădea un aspect foarte urât oraşului a fost mutată, iar în locul ei a fost construită o grădină publică foarte frumoasă, înconjurată de un gard de fier estetic realizat. Şi piaţa de cereale din faţa gemiei a fost mutată din cauza faptului că afecta zona bulevardului Carol, principalul loc de promenadă, iar în locul acestuia a fost deschis un al doilea parc cu o superbă fântână în mijlocul său. Şi din punct de vedere edilitar, oraşul Cernavodă stătea chiar foarte bine. Oraşul avea alimentare cu curent electric şi cu apă potabilă. Străzile erau aproape în întregime pavate cu piatră cubică şi iluminate, iar primăria şi consiliul aveau grijă ca planul de urbanism să fie respectat şi să nu se construiască haotic. Înainte de Al doilea Război Mondial, Cernavodă se prezenta ca un micuţ şi cochet oraş modern. Grădinile publice cu trandafiri, gazon frumos tuns şi garduri vii încântau locuitorii şi vizitatorii. De asemenea, pe străzile principale erau plantaţi pomi care ofereau umbra atât de necesară în călduroasele veri dobrogene. Cele două grădini erau dotate cu bănci de lemn şi gard de fier realizate de către elevii gimnaziului industrial, iar într-un colţ al grădinii principale exista o mică scenă din piatră unde seară de seară concertau diferite fanfare. Bineînţeles, în grădina publică ce se întindea lângă bulevardul Carol, exista, ca şi astăzi, monumentul închinat eroilor cernavodeni din Primul Război Mondial realizat în 1924 de către sculptorul italian Pietro D’Elia. La toate momentele omagiale, locuitorii oraşului se strângeau la monument pentru a depune coroane de flori. Principalul loc de promenadă era bulevardul Carol I, actualmente strada Dacia. Bulevardul era pavat cu piatră cubică puţin înclinată pe margini pentru o mai bună drenare a apei, iar trotuarele largi erau cimentate foarte bine, fiind ocupate şi de cele câteva cafenele de tip parizian. La fel ca şi astăzi, Bulevardul Carol I era centrul oraşului, fiind artera cea mai frecventată de către cernavodeni şi locul în care se găsea majoritatea magazinelor. Mai existau magazine şi în alte zone ale oraşului, dar acestea nu se puteau compara cu comercianţii “de pe centru”. În cartea sa, “Punte peste zări – Cernavoda dragostea mea”, Vasile Stavru Teodorof menţionează numele mai multor comercianţi din acele vremuri: “Îmi face plăcere să reamintesc câteva nume de comercianţi ce acum mai bine de jumătate de secol au contribuit din plin la economia oraşului, prosper pe atunci. Bunăoară, nume ca: Dascalopol, Ceacalopol, Leonida, Nicu Guse, Ilie Baron, Stănică Mocanu, Bancu, tatăl meu STAVRU NICOLA – brutarul, bunica mea STAVRU Haricleea, Chilug, Avedis, Aram şi Garabedian, Gheorghiu Ianacu, Bibi Ceasornicarul, Farmachi, Artin, Velcu, Femin, Pius, Beioglu Gheorghe, Iani Tudor, Liciu, Lefterovici, familiile Râsoi, Calamară, fraţii Ghenciu, Grigore Petrescu, Culica, Ciocoi, Coroiu, Toma (Vasilică Şchiopu), Moscu, Doca, Sigheti, Voinea Agriviţa, Peligrad, Gombos, Seiner, Benglas, Marinache, Hazarian, Stoica Ilie (Artileristul), Pastia, Tucărman, Vasilache, Cuţitaru, Falcă, D-ra Lambrino, Costică Petrescu, Sislian, Solom, Duravelă, Constantinescu Ion, Constantinescu Oprea, Costică Curelaru, Falcă, Oprişan, Schină, Radu Cojocaru, Voinea Mitana, Mihăilescu, Ion Ilie, Sarchizian, Turdor Călin, Ivanciu, Nedelcu, Gomolea, Vernis, Pasteanu, Poenaru, Săndulescu, Paraschiv, Dumitrache, Stefanidis şi câţi alţii.”
Photobucket
Vasile Stavru Teodorof menţionează în cartea sa şi un inventar al “afacerilor” existente la Cernavodă: “Pe bulevard, la vremea aceea, se găseau cele mai multe magazine. Mai erau şi altele răspândite în tot oraşul, astfel în oraş existau: zece restaurante, cinci debite de ţigări, trei manufacturi, trei mercerii, trei galanterii, două farmacii, cinci croitorii, două cojocării, o ceaprazărie, două curelării, un C.A.M., un coafor, două ateliere foto, două depozite de vinuri, două cazane de ţuică, un magazin difuzare presă, un cinematograf, două magazine dulciuri, două hoteluri, patru tinichigerii, un atelier tâmplărie, trei sifonării, două ateliere de montat geamuri şi altele.” (1) Centrul oraşului Cernavodă semăna la acea dată perfect, chiar dacă la o scară mai redusă, cu principalele locuri de promenadă din marile oraşe ale României. Pe toată lungimea sa erau întinse restaurante, cofetării sau cafenele, dublate de mici comercianţi de suveniruri sau binecunoscuţii lustragii de pantofi. Dat fiind că era luminat complet plimbările de promenadă se întindeau până spre miezul nopţii şi abia atunci oamenii ce au furnicat întreaga zi pe bulevard se retrăgeau la casele lor. Remarcabil este faptul că, după încheierea orelor de promenadă, chiar şi târziu după miezul nopţii, întreg bulevardul era supus unui intens proces de igienizare. Angajaţii primăriei lucrau aproape întreaga noapte pentru ca ziua următoare bulevardul şi grădinile publice să fie pregătite pentru o nouă zi de promenadă. Tot pe Bulevardul Carol I se ţineau toate manifestaţiile publice şi toate evenimentele. La toate datele aniversare aveau loc parade militare şi ocazional chiar defilări ale unor fanfare venite din alte localităţi. Un loc de întâlnire a lumii bune a oraşului era restaurantul Hotelului Bristol. Aflat exact lângă piaţa oraşului, aici se întâlneau toţi comercianţii pentru a servi masa şi pentru a discuta afaceri. Grădina de vară a restaurantului era dotată şi cu o scenă pe care se spune că au evoluat majoritatea artiştilor interbelici din Dobrogea.

(1) STAVRU TEODOROF, Vasile; Puntea dintre zări – Cernavoda dragostea mea; editura Dobrogea, Constanţa, 1996; pag. 37

Lucrarea “O publicaţie necunoscută pentru cercetători: Danubiu – Fişă monografică” – Gheorghe Halichia

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istoria Orasului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s