Orasul Cernavoda la inceputul secolului al XX-lea

Sub dominaţia otomană, Dobrogea capată, cum era firesc, un puternic aspect oriental. Administraţia otomană nu avea o grijă deosebită faţă de nevoile economice sau culturale ale populaţiei. La data anexării Dobrogei de către Regatul României, în 1878, dintre cele 14 oraşe oficiale, doar Constanţa şi Tulcea aveau aspectul unei adevărate aglomerări urbane, în timp ce celelalte, printre care şi Cernavodă, erau practic aproape sate.
Chiar şi după alipirea la regat oraşul Cernavodă continuă să-şi pătreze caracterul oriental timp de încă 25 de ani. Abia în 1899, primarul Ghiţă Callu şi consiliul comunal hotărăşte realizarea unui plan de aliniere urbană a oraşului, plan ce va fi însă pus în aplicare abia în 1902. La acea dată un plan urbanistic fiind extrem de necesar, dat fiind acelerarea procesului de dezvoltare al oraşului şi necesitatea trasării unor coordonate pentru lucrările publice şi particulare. Primăria Cernavodă plăteşte suma de 16500 lei inginerului Bănescu care execută şi acest plan urbanistic iar mai apoi, în 1903, primarul P. Papaianopol demarează procesul de denumire al străzilor.
Dovadă a avântului dezvoltării stau şi aprobările emise de către consiliul comunal al oraşului Cernavodă în primii ani ai secolului. Astfel că, la sedinţa din 1 Mai 1899, consiliul comunal aprobă domnului Paul Rottenberg, reprezentantul Societăţii de Cimenturi din Europa Occidentală, cu sediul în Franţa la Anvers, cererea de construire a unei fabrici de ciment în partea de nord a oraşului, vânzându-i şi o parcelă de pământ din proprietatea comunală. Tot în 1899, la 15 Septembrie, consiliul comunal vinde un teren de 5 ha. domnului C. Langeveld pentru construirea unei “fabrici de distilare a petrolului”, nimeni alta decât viitoarea Rafinărie Columbia.
După ce în 1884, Timişoara devine primul oraş din Europa cu iluminat public, şi oraşul Cernavodă devine în 1907 unul dintre primele oraşe româneşti cu iluminat public, mai întâi cu felinare iar din 1907 cu curent electric. Proiectul iluminatului este pus în mişcare tot în 1902 când cosiliul comunal aprobă montarea a 38 de felinare oferindule în antepriză domnului C. Florescu cu costul de 3,15 lei/felinar/lună.
Tot în aceşti primi ani ai secolului, în 1905, în mandatul poate celui mai emblematic primar al oraşului, Athanasie Rădulescu, se ia hotărârea construirii uzine de apă potabilă din Dealul Hinog pentru alimentarea oraşului. Iar, mai târziu, în timpul mandatului unui alt cunoscut primar, avocatul Nicolae D. Chirescu, se construieşte o uzină electrică proprie a oraşului.
Aflat în vizită la Cernavodă în 1914, academicianul I. Simionescu relatează despre oraş: “[..]Tiparul oraşului? Un târg turcesc cu începuturi de occidentizare. Geamia e trecutul; stă ascunsă prin case scunde şi magazii masive de piatră, ca nişte temniţi cu ferestruici mici şi zăbrele groase. În faţa geamiei e piaţa largă ca să încapă căruţele ferecate, încărcate cu saci de grâu. [..]Cernavodă are Dunărea, are linia ferată, are mai ales minunea de pod, dantela fină de fier, suspendată deasupra apei. E un nod important de industrie. Hornurile înalte ale fabricii de ciment, ale rafinariei de petrol şi ale fabricii de ţigle îi dau viaţă. Sunt şi acestea în parte darurile Dunării. Viaţa gâlgâie. Şuierăturile sirenelor se îngână cu acelea mai răguşite ale vapoarelor ori acele mai scurte, mai stridente ale locomotivelor. Spre seară când ies muncitorii din fabrică, tăcutul orăşel devine un colţ din oraşele industriale. Cafenelele se umplu într-o clipă. Nu lipsesc nici tipurile care consideră că şapca trasă pe ceafă, şuviţa de păr zbârlită in frunte ori baiderul asvârlitcu un capăt pe spate şi altul spânzurând pe pieptul uns de fum, sunt semnele emancipării sociale. Nu lipseşte nici viaţa de taverne, imitată după cinematografe. Măsuţele şchioape din faţă cafenelelor sunt prinse de cei ce se reped la jocul de cărţi, iar vocabularul acestora se restrânge la variante sumare cu care întovărăşesc fiecare aruncătură de carte.”
Înainte de prima conflagraţie mondială, după cum se vede, oraşul Cernavodă se înscrie, după o grea dominaţie otomană, pe un excelent drum al progresului, ajungând ca să devină un important punct industrial şi comercial al Dobrogei, iar lucrările edilitare întreprinse să aducă Cernavodă cu adevărat la rangul de oraş.
Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, viaţa oraşului încetează practic timp de doi ani şi oraşul Cernavodă îşi aduce partea de eroi la războiul de reîntregire a neamului românesc.

G.H.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istoria Orasului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Orasul Cernavoda la inceputul secolului al XX-lea

  1. dany zice:

    buna ziua….sunteti cei mai tari…. de mult cautam niste informatii despre vechea cernavoda….cum s-a format orasul cum a fost lumea atunci etc….

    as avea totusi o dorinta si mai mare… vreau nespus sa gasesc undeva prin vreo arhiva….niste poze fotografii de toate rezolutiile dar numai sa fie autohtone…

    multumesc nespus….

    ma puteti gasi pe mail sau messenger rocco_siffredi2002@yahoo.com

    Apreciază

    • cernavodean zice:

      Din pacate pozele vechi cu orasul Cernavoda sunt destul de rare… Si eu fac momentan niste demersuri pe la diferite persoane mai in varsta pentru a gasii cate ceva, dar e foarte greu. Depinde ce anume vrei sa faci cu ele… Poate te pot ajuta eu cu cate ceva…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s