Fiii Cernavodei: Ioan D. Chirescu

Ioan Dimitrie Chirescu., pedagog, compozitor şi mare patriot, este de opt decenii, creatorul neegalat al muzicii corale româneşti.
Se naşte la 15 Ianuarie 1889, la Cernavodă, în familia celui mai mare cărturar cernavodean, preotul şi învăţătorul Dimitrie Chirescu.
Personalitate emblematică a oraşului Cernavoda, Preotul-Învăţător Dimitrie Chirescu (1842-1890) are pentru Dobrogea aceleaşi merite pentru învăţământ, credinţă şi românism, pe care le-a avut Gheorghe Lazăr în Muntenia. Este membru fondator al Societăţii Române din Silistra în 1870, reînfiinţează şcoala românească în locuinţa sa din Cernavodă în 1875, a primit oastea şi administraţia română cu prilejul alipirii Dobrogei la patria mamă în 1878, a pus temelia şi a ridicat biserica oraşului în 1882. În ziua de 9 octombrie 1890 a oficiat slujba religioasă la punerea pietrei de temelie a măreţului pod peste Dunăre. Pe lângă acestea, împreună cu soţia sa Gherghina, oferă Cernavodei şi ţării, nu mai puţin de 5 dascăli, un primar-avocat, un ofiţer de carieră şi mai ales pe cel mai mare compozitor de muzică corală, Ion D. Chirescu (1889-1890). Se stinge din viaţă la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, Regele Carol I, personal, oferind vagon mortuar gratuit pentru a-l readuce pe pământul cernavodean.

I.D. Chirescu urmează şcoala primară la Cernavodă. Se înscrie apoi la liceul Sf. Sava din Bucureşti şi după doi ani trece la Seminarul Central. în 1910, luându-şi diploma de absolvire a seminarului, se înscrie la Facultatea de Teologie. Concomitent urmează conservatorul, unde îşi continuă pregătirea muzicală începută cu profesorii Dimitrie Teodorescu şi I. Popescu-Pasărea.
Fiind student, în timpul vacanţelor a păstrat legătura cu viaţa muzicală din oraşul său natal, făcând parte din ansamblul coral înfiinţat la Cernavoda în 1907. De asemenea devine dirijor de cor la Biserica Enei (1910-1912) şi la Biserica Visarion.
În 1914 obţine licenţa în Teologie şi Diploma de absolvirea a Academiei de muzică. În perioada 1914-1916, Ioan D. Chirescu suplineşte, la Conservator, catedra de teorie şi solfegii a maestrului său Dimitrie G. Kiriac.
La intrarea României în război, Ioan Chirescu plecă pe front. Într-un sat din Moldova, în faţa Muncelului, după bătălia de la Mărăşeşti, compune una din cele mai populare creaţii ale sale, “Mama”, pe versurile învăţătorului Gh. Roiban, tipărite într-o foaie pentru front sub titlul “În repaus”.
După război, pentru scurt timp, suplineşte la Conservatorul din Iaşi catedra de teorie şi solfegii a profesoarei Sofia Teodoreanu, apoi timp de 4 ani îl găsim profesor la Fălticeni, unde ca dirijor al corului interşcolar organizat de el, obţine numeroase succese şi premiul I la Concursul organizat de “Tinerimea română” pe întreaga ţară.
Se transferă la Liceul Gh. Şincai din Bucureşti în locul compozitorului Ionel Brătianu decedat.
Pentru completarea studiilor pleacă în 1922 la Paris, ca dirijor al corului Capelei române şi se înscrie la Schola Cantorum. Împreună cu membrii corului şi cu concursul prietenilor români din Paris printre care se numărau Th. Rogalski, Constantin Bobescu, Mihail Vulpescu, Constantin Stroescu şi alţii, înfiinţează asociaţia corală “Hora” cu care dă numeroase concerte de muzică corală românească, mult apreciate de publicul parizian.
În 1928, Chirescu ocupă prin concurs catedra lui D. Kiriac de teorie şi solfegii de la Conservator şi preia şi conducerea asociaţiei corale Carmen.
Pentru meritele sale i s-au acordat titlurile de “Laureat al Premiului de Stat” şi “Artist al Poporului”.
În bogata sa activitate creatoare se includ lucrări pentru ansamble corale, cântece pentru copii, şcolari şi tineret, piese instrumentale etc.
Din piesele sale publicate, care datorită numărului mare nu pot fi enumerate integral, vom menţiona din cele mai cunoscute şi cântate, şi anume: “Măreţ pământ al patriei iubite”, “Cântecul partizanilor păcii”, “Sub al păcii stindard”, “Dobrogea de aur”, “Cântecul cucului”, “ Mândruliţă de la Ramna”, “Colo-n umbra pomilor”, “Rodica” etc. Din muzica religioasă menţionăm: “ “Răspunsurile Liturgice”, “Liturghia în sol major”, “Prohodul Domnului Iisus Hristos” etc. A scris, de asemenea, foarte multe colinde de Crăciun şi Anul Nou, printre care: “Bună dimineaţa la Mos Ajun”, în Do major, “Bună dimineaţa la Moş Ajun” în Si major, “Trei cântece de stea” etc.

În memoria marelui compozitor, începând cu 1981, în fiecare an, la Cernavodă se organizeaza Festivalul Naţional de Muzică Corală “Ioan D. Chirescu”. Festivalul este cel mai mare de acest gen din ţară.

G.H

Bibliografie:

CĂLINESCU, Constanţa, Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească, ed. Biblioteca Municipală Constanţa, 1969, p. 57-58
LĂPUŞAN, Aurelia; LĂPUŞAN, Ştefan; BIRDA, Tiberiu, Cernavodă 1995, Editura Mondograf – Constanţa, 1995;